Să fii artist e un job ca oricare altul. Așa cum unii oameni se duc la muncă de la 8 la 6, așa noi artiștii cântăm, dansăm, performăm, compunem, înregistrăm, pozăm, prezentăm, jurizăm etc.

Jobul nostru este deseori imprevizibil și necesită o luptă constantă pentru menținere, nu este ușor, are parți pozitive dar și părti mai puțin plăcute. Ca oricare alt job.

Dar una peste alta, muzica, concertele, fanii, calatoriile ne fac foarte fericiti, ne fac viata foarte frumoasa si totodata din asta ne platim facturile, ca oricare alt om de pe acest pamant.

Am auzit telefonul in vis… raspund ‘Hai Andreea, e 6 ceasul!’

Stau 5 secunde, incerc sa-mi dau seama ce vrea sa spuna si intreb: ‘E 6 seara sau 6 dimineata? Mergem la aeroport sau la spectacol, ca nu mai stiu….’

11 orase, 11 concerte, 25 de zile din care doar 16 nopti dormite.

aproximativ 70 000 de kilometri, 20 de zboruri, 11 camere de hotel diferite. Cam asa sta in cifre un turneu in America de Nord.

Nu credeam ca voi ajunge sa fiu atat de obosita incat sa nu realizez unde sunt si ce trebuie sa fac. De mica sunt obisnuita cu munca, cu turneele, cu lipsa somnului, sa trag de corpul meu atunci cand trebuie sa ma odihnesc. Dar sa nu mai stiu ce zi e, ora, unde si ce trebuie sa fac, nu mi s-a mai intamplat.

Abia acum am realizat ce inseamna continentul american dpdv al distantelor. Una e sa faci Bucuresti-Cluj si alta e sa calatoresti mii de mile in fiecare zi.
Chiar si cu avionul am facut cate 4-5 ore dintr-un oras in altul si toate zborurile au fost la 5-6 dimineata. Ajungeam in urmatorul oras, in urmatoarea camera de hotel, daca apucam sa dorm 3 ore eram norocoasa, daca nu, ma pregateam de show.

Terminam spectacolul la 11 seara si plecam abia dupa ce faceam poze absolut cu toata lumea prezenta la eveniment. Ajungeam la hotel dupa miezul noptii si dupa 3 ore de somn sau de veghe (ca nu ma ia somnul asa imediat) iar plecam la aeroport.

Fix la mijlocul turneului a trebuit sa revin in Romania deoarece aveam filmari la Te cunosc de undeva. Am plecat luni dimineata si cu 3 avioane (17 ore) am ajuns marti seara acasa. Am filmat miercuri si joi (cate 10 ore pe zi) si vineri la 5 dimineata am plecat inapoi. Dupa 15 ore de zbor am ajuns vineri seara cu o ora inainte de eveniment. Am cantat si am plecat la 6 dimineata mai departe spre urmatorul oras. S-a intamplat atunci sa nu dorm 3 nopti la rand.

Totodata fusul orar si diferentele de temperatura te zapacesc. Pleci la ora 10 dintr-un oras, zbori 4 ore si cand aterizezi, e ora 11, si asa se schimba ora in fiecare zi. Sau decolezi cu fular si aterizezi la 35 de grade si invers.

Greu…dar foarte frumos.

Sunt foarte fericita din toate punctele de vedere ca am facut acest turneu.
Mi-am dorit de foarte mult timp acest lucru.

Romanii de peste ocean sunt extrem de calzi, primitori si dornici sa vada si sa asculte artistii lor preferati din tara natala. Le este dor de casa si fiecare artist ii aduce mai aproape de Romania. Si-au dorit mult sa ma vada si au venit intr-un numar foarte mare la fiecare concert.

Peste tot am intalnit oameni frumosi, fani cu care m-am pozat acum 15 ani si a fost minunat sa vad ca inca sunt alaturi de mine chiar daca ne despart 10 000 de kilometri.

Cam asa a fost itinerariul meu de zbor in 24 de zile:

Bucuresti – Amsterdam – Edmonton – Calgary – Vancouver – Seattle – Portland – Cleveleand – Atlanta – Amsterdam – Bucuresti – Amsterdam – Philadelphia – Chicago – Miami – Atlanta – New York – Toronto – Amsterdam – Bucuresti.

A fost o experienta unica pentru mine si ma bucur ca din nou am descoperit cat pot sa muncesc, ca nu am limite, ca pot sa fac fata oricarei provocari.

Zi de zi