Sunt în plină transformare şi dezvoltare emoţională şi umană.
Din todeauna mi-am dorit să reuşesc să pot să văd “partea plină a paharului”, cum se spune. Nu am reuşit acest lucru ani la rândul. Mereu vedeam doar golul şi nereuşită unei situaţii chiar dacă poate pe undeva erau şi aspecte pozitive.
Mă frământăm şi încercăm să schimb oamenii sau sistemul crezând că aşa e bine şi corect.
Târziu am învăţat că de fapt nu ai cum să schimbi ceva ce nu depinde de ţine şi că lupta împotriva “lumii” îţi răpeşte minute, ore, zile preţioase din viaţă, timp în care ai putea să faci altceva, să te bucuri de lucrurile frumoase şi mărunte pe care orice situaţie sau conjuctură ţi le poate oferi.
Făcând pace eu cu mine şi acceptând că oamenii nu sunt perfecţi, am învăţat să privesc situaţiile într-un mod pozitiv şi să nu mai fiu foarte încrâncenată dacă ceva nu iese aşa cum îmi doream. Mă gândesc totodată că poate vor veni lucruri şi mai bune dacă o situaţie “n-a fost să fie”.
Nu îmi iese întodeauna această atitudine pozitivă, dar odată ce am devenit conştientă de ea, drumul spre liniştea sufletească s-a scurtat la jumătate.
