Se zice așa: cu cât ai mai mult, cu atât vrei mai mult. În general zicala e adevărată, te fură succesul şi lucrurile obţinute în urma succesului.
Dar oamenii care vor rămâne cu picioarele pe pământ şi vor învăța să aprecieze atât lucrurile mari cât şi cele mărunte, vor fi cu adevărat fericiţi, iar realizările nu vor conteni să apară.
De mică am fost obişnuită să fiu un soldăţel care trebuia să execute şi să facă o treaba bună pe scenă. Eu nu am ştiut şi nu m-a învăţat nimeni să găsesc bucurii şi plăceri în lucrurile simple din viaţă.
După un an în care viaţa mi s-a schimbat radical, un an în care am citit foarte mult, un an în care am călătorit şi în aceste călătorii m-am descoperit pe mine, m-am îndrăgit şi m-am acceptat aşa cum sunt cu bune şi rele, am învăţat să beau ceaiul dimineaţă pe terasă, să fac o plimbare cu iubitul în pădure, să admir un răsărit şi un apus, să merg desculţă prin roa dimineţii, să mă bucur de o ploaie care cade peste satul bunicii, să mă bucur de jocuri şi de joacă chiar dacă sunt un om mare…
Am învăţat să iubesc frumos şi să preţuiesc tot ceea ce mă înconjoară.
Indiferent de statutul social trebuie să ne bucurăm de lucrurile simple, căci de cele mai multe ori lucrurile simple ne oferă cea mai mari bucurii.
Important este a privi, nu a vedea, a asculta nu a auzi, a dărui nu a da.
Simplu = frumos
