Vegas este întradevăr orașul care nu doarme… Se spune că este Disneylandul adulților.
E a doua oară când vin aici, de data aceasta pentru mai multe zile și am regăsit un oras și mai nebun decât acum 3 ani. Este orașul entertainmentului în care se întâmplă cele mai neobișnuite lucruri și în care locuiesc unii dintre cei mai talentați oameni în ale show businessului.
La fiecare hotel au loc în fiecare seară mai multe spectacole, mai mici sau mai mari, si pentru această vacanță am ales să văd urmatoarele 3 de mai jos… În prima seară, imediat cum am aterizat (deși am zburat 18 ore cu 3 escale), m-am dus să văd Vegas Show, un spectacol cu muzică, dansuri și costume exact așa cum fac și eu în concertele mele. Cântăreții extrem de talentați, dansatori perfecționiști, super costumele tematice au alcătuit acest show frumos din care mă voi inspira în următoarea perioadă.
A doua seară am văzut “O” by Cirque du Soleil, un spectacol magnific făcut în apă de către acrobații acestui circ grandios.
Mi-am dorit să văd acest spectacol acum 3 ani, nu am reușit, dar de data aceasta am făcut tot posibilul să-l văd.
Am rămas profund impresionată de tot ceea ce sunt în stare să facă cu corpurile lor, acești gimnaști, acrobați, înotători de excepție și am realizat câtă muncă fizica și psihică e în spatele acestor posibilități fizice de a face orice.
M-a impresionat și scena acvatică imensă care într-o clipă era plină cu apă și în câteva secunde devenea o platformă pe care se putea dansa. A treia seară am fost la show-ul lui David Coperfield. Sunt și am fost mereu sceptică, dar “magia” pe care am văzut-o de la mică distanță nu are explicații.
Am văzut cu ochii mei cum pe scenă, în diferite momente ale show-ului, au apărut din aer, din nimic: performerul în sine – David Coperfield, o mașină și un schelet de dinozaur de 5 metri înălțime. Spectacolul a fost foarte bine structurat, cu momente amuzante, dar și cu momente extreme tensionate. Într-un teatru destul de mic, faptul că lua oameni din public și îi urca pe scenă și îi folosea ca asistenți, a făcut ca showul sau să fie extrem de personal și intim și l-a plasat mult mai aproape de sufletul oamenilor prezenți.
La un moment dat am fost și eu luată din public și adusă pe scenă și rugată, împreună cu o altă domnișoară, să ținem două funii în timp ce o cortină cădea peste el și apoi, în 5 secunde, chiar sub ochii mei, la o distanță de 2 metri, am văzut cum David Coperfield a dispărut din scenă.
Am rămas mută și impresionată. Nu am explicații pentru ceea ce am văzut și își merită titulatura de “Cel mai bun iluzionist al vremurilor noastre.
